Razele de soare
ard spre ora două,
tu faci insolații
și mă întristezi.
nu mai plouă,
Iubi...
bobi nu dau în rouă,
de nu știi a-mi spune,
poți,
să-mi desenezi!

Tot bătând mătănii,
lupii urlă-n lună,
se duc dracu’ toate
astăzi
spre apus,
te absolv de vina
dreptului,
comună,
când tot dai cu, capul
pragului de sus.

Într-o seară
tristă,
mă gândeam a-ți spune:
“Du-te și te plimbă!”
te-am zărit, ce-i drept,
cum pupai oglinda,
plin de pasiune,
și-ti făceai cu ochiul:
“Cât sunt de deștept”!