fetița se uita la el
era mai mare ca ea
pe atunci ochii lui alergau printre scaune
aștepta să i se picure în ochi cu întâmplări
aștepta ca oricine de vârsta lui o corabie pe podea
cu care să navigheze în penumbre

el parcă era și scriitor
publicase romane polițiste
fetița nu suspecta decât că
dacă ar fi și ea mare l-ar căuta ca pe un prinț
dar prințul își găsea regatul în toate nimicurile
toate bările îi dădeau câte o ștampilă
pe buletinul de vot al ocazionalului

îi plăcea să apună cu privirea în brațele fetelor
ca și cum un meteor ar ateriza într-un puț de apă minerală
apa ochilor ce se scurg pe pomeți
fetița se uita la el
când își dădea jurământul că va fi om și că va muri
ar muri și ea să știe că prințul nu va fi
nu va ști pădurea
câți copaci vor deveni pagini dintr-un roman polițist.