poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Prevăzând apusul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-12-04 | | Înscris în bibliotecă de Marius Surleac
Ce seară, Doamne, eu ca o statuie
am trupul orb și-n palme-s ros de cari și parcă simt cum luna prinsă-n cuie pricinuiește-n glasul meu avarii. Și parcă-l simt pe Cain în călcîi și-n gură-mi crește Abel și-n privire ce rogvaiv îmi pare rîsul lui și dinții albe porți de cimitire. Ce seară, Doamne, eu ca o statuie cu noaptea într-un nume mă zidesc cum uneori se spune că pe valuri corabia și peștii povestesc.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate