Voi fi mereu doar umbra ta,
Un puf de păpădie
Ce s-a pierdut în noaptea grea,
În lumea lui pustie.
Curg lacrimi de sânge
Pe-o inimă fierbinte.
Nu mai trăiește, plânge.
Îți mai aduci aminte?
Un fir de iarbă luat de vânt,
O amintire, un cuvânt
Cerșit de-o albă clipă
Pierdută.
Mai bate o aripă
Tăcută.
Foșnește o frunză; infern
Pierdut în abisul etern.
Un suflet te strigă dureros,
Cândva a fost frumos...
Nu e o scrisoare de adio, dar am murit.
Înaintea ta lumea nu conta, dar am trăit.
Să te găsesc- o oază de lumină,
Să te fac să iubești- o zi senină.
Eu... nu mai sunt aici;
Sunt doar o umbră printre licurici,
Fantoma unei vieți pierdute
Printre morminte reci și mute.
Atât, o umbră pe un catafalc murdar
Ce cade țipând spre al morții hotar.
Se prăbușește în gol;
E finalul unui rol.