Din depărtarea cea albastra
O floare mica arde-n glastra
Sunt visele ce-s strânse-n pumn
Recolta inimii făcuta scrum

La fel ca cerul fără sori
Prin suflet ești brăzdat de nori
Lăsându-ți urme mici și adânci
ca-un drum de piatra pe opinci

Chiar de te-întorci de sărbători
În pieptul tău cu munți de flori
Nimic nu-ți pare ca la dus
Prin ochiul tău bolnav și plâns

E trist și veșnic o povara
Sa fii drumeț prin alta târa
Sa ai mereu de străbătut
Un drum ce la plecat părea mai scurt