Am fost ieri în târgul lupilor ce-și vindeau pieile glazurate,
ochi lăptoși cânt de secure și prescure necoaptă
înec bisericesc
Cu pijamale în dungi îmi purtam numărul și zâmbeam periferal
Unui vânător de țeavă cu somnul ciuruit și
Imaginii mele ce se reflecta în caninii lucioși
Ape scufundate în liniști ca de comă
Iar pe sub geamul lor Moise plutea cu plăci de piatră scrijelite
Agățate de gâtu-i imobil.
Iisus atârna de-o nuielușă
Și se desprindea de dulcea-i carne și era copt în foi de dafin
și ghirlande de-usturoi
miros putred și țevi ce zgâriau asfaltul uite-i trupul lovit de scântei

În timp ce tu de-acasă îți spălai picioarele
Și sorbeai.

În fața mea un creion în fața creionului un copac în spatele copacului o cioară
asupra căreia oameni năvălesc din zbor.

“oare eu te-am trădat?...”, mă-ntrebi sarcastic.
“ “oare eu te-am trădat?...” … ”, îți răspund rânjind.

Cerbul se plimbă prin întuneric cu o vioară spartă înțepenită în coarne bolesc pietrele sub degetele lunii obloane trase peste melci și pleci zece zevzeci mă batjocoresc când treci pe lângă mine lâna stufoasă mi-e culcușul din stână-ntr-o rână-mi stă somnul și batjocura ta cerb cu vioara în care pietre bolesc fierte.
Sunt bolnavă. Îmi ești metabolism.

Umblă perii în serii de câte doi. Cântece de război îngân în gură-mi plouă cu milogi inorogi ochi lăptoși le descoși țintuită prin pântece în lungi regurgitări de-ntâmplări îmi străpungi tendoanele obloane trase peste melci și mă legi în cânt de secure și prescure necoaptă
înec bisericesc

“oare eu te-am trădat?...”, mă-ntrebi sarcastic.
“ “oare eu te-am trădat?...” … ”, îți răspund rânjind.
Sunt bolnavă. Îmi esti metabolism.