duelul dintre pielea mea
și praful adus de lumina zilei,
unde îmi stocam pașii
împreună cu sunetele lor,
a luat sfârșit.

numaidecât se vor șterge
liniile albe ale șotronului.

apa ploii e teaca
în care îmi voi introduce trupul,
iar cu ochii trimiși în geam
voi proiecta o scară
pe treptele căreia
îmi va urca și coborî sufletul,
până la dispariția ultimului ropot…