sterge-mi berzele de pe perete
si in locul lor picteaza-mi usi
sau un Dumnezeu cu pleoapa-nchisa
granita la lumea celor celor dusi

poti sa iei din ele, acasa, una
cea mai dreapta, mare si mai buna
lasa-n ea un loc de intins mana
de-mpacari, de-o mai veni furtuna

pe-asta-am s-o iubesc ca pe-o fereastra
spre un maine care-mi mai da dreptul
sa nu-mi pierd culoarea mea albastra
cand singuratati mi-apasa pieptul

si-apoi ia-ti culorile si du-te
unde-ti cere inima sa pleci
n-ai sa poti pleca, pe nestiute
in albastrul meu o sa te-neci