Adoarme-ușor orașul în luna lui noiembrie,
Și ploaia se ascunde în negrul de pe cer,
Tăcută șade turla din sus, la mănăstire,
La ceas când doar sihaștrii mărire-aduc și cer.

Adorm ușor doi tineri în sforăit de codru,
Visându-și voievozii și lupta lor, acum
Tăcută șade turla din sus, la mănăstire,
Încet își duce vântul picioarele pe drum.

Adoarme-ușor voința și ploaia cade neagră,
S-au stins pasiuni și doruri în mușchii relaxați,
Tăcută șade turla din sus, la mănăstire,
Și nimeni nu-i cunoaște pe-amanții spânzurați.

Adoarme-ușor orașul în luna lui noiembrie,
Și dorm și voievozii, și fiii lor uitați,
Tăcută șade turla din sus, la mănăstire,
Și nimeni nu-i cunoaște pe-amanții spânzurați.