Când intri în camera ei, vezi niște jaluzele rupte, pline de praf și pătate de soare. Niște perdele lungi până în pământ, brodate cu flori albe cât jumătate din palma mea.
Pe masă văd o față de masă roșie acoperită cu un fel de folie protectoare. Pe ea, o mulțime de foi, unele albe, altele nu. Multe creioane: ascuțite, tocite, paste corectoare, o mașinărie roșie de găurit foi, agrafe de siguranță, carnete, agende, baterii expirate, reviste și ziare germane, editoriale, grafice; o veioză crăpată, un radio Traviata, Beethoven, o cană de ceai chinezesc, Lipton; poze vechi, filme alb-negru; farfurii din faianță de Sighișoara, forme rotunde, linii concentrice, puncte galbene și verzi; un Cromatic 028, sub el casete video, audio, un almanah din 1928.
Când îmi întorc privirea, în partea dreaptă văd tot felul de dicționare: cel român-englez, englez-român; român-german, german-român, Explicativul limbii române. În spatele acestora: o vază gri cu alb, cu un trandafir roșu putred. Aproape lipite de peretele zgrumțuros observ două pungi lucioase în care se pun cadourile.
Îmi cobor mai jos privirea. Cu o treaptă. Tot felul de sfinți își dau mâna. Parcă ar fi înlănțuiți. În mijlocul lor stă o candelă aprinsă. E duminică.
Lângă ele: peisaje, Herculane, o casetă cu bijuterii, Maica Domnului, castane uscate, pietre albe, două scrumiere, clipsuri, argint, aur, lemn, Santal, Biserica Neagră în tuș; un biblioraft, cursuri, seminarii, foi scrise.
Îmi întorc privirea spre dreapta. Văd o ușă încărcată de pagini cu: Kronstadt, Streichungen, Încărcături, Wir, Locken.
Mai spre dreapta un scaun care de-abia mai ține pe el haine, șaluri, povești. Apoi, canapeaua este cea care se sprijină pe: ,,Culmile disperării”, ,,Cartea amăgirilor”, ,,Tratat de descompunere”. O Biblie. Un album de fotografii vechi. O carte despre istoria Wolkendorfului, numere de telefoane, adrese, cărți fără titlu, Der Spiegel, Frankfurter Allgemeine Zeitung, Deutschalnd.
După canapeaua-pat, cutii pline cu foi, pagini, cuvinte, litere, vocale, consoane, diftongi, triftongi, substantive, predicate, verbe, complimente directe, indirecte, semne de întrebare. Die Neue Bundesregierung, Deutsche Sprachlehre für Ausländer, Verlag München, 1967, Erika.
Oglina în care m-am uitat câteva clipe, a încercat să nu mă mintă.
Fără să vreau, dau din nou de: geamuri, ferestre, mizerii, istorii…
Când îmi întorc privirea spre perete, îl văd pe Dumnezeu, întorcându-se cu fața spre mine. E spânzurat cu o sfoară învechită de un cui. E pictat pe lemn crăpat.
Acum, îl aud pe Charles, prietenul lui Aznavour. Mă gândesc dacă el își era prieten sau dușman? Mi-am terminat ceaiul. E târziu. Trebuie să dorm. E atât de noapte și de întuneric. Mi-e frig și greață... Mâine trebuie să suport calvarul altei zile.


19. aprilie. 2003
Ora: 23,00
București