când iubești sau când mori ți se spune că vorbești în șabloane
pentru că nu-i nimic mai important decât ceea ce-ți stă în față.
și, nevrând să judeci pe nimeni, nu ai nimic de adus în apărarea ta,
ci stai să fii judecat și iubit. dar cel din fața ta zice: prietene,
de când te scoli legeni timpul s-adoarmă. e un război cumplit
împrejur! scoate cuțitul și junghie!
însă tu vezi cum orice cuvânt, pe drumul lung până la urechi se preface în abur.
cerul se prăbușește prin tavan și nu ai vreme să duci mâinile la cingătoare,
doar ce le ridici în sus și strigi, ca și cum te-ar fi auzit cineva.