poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-11-17 | |
Nu-mi aduc aminte când și unde,
dar știu cu neîndoială că lumea a mai fost odată așa cum e. Nu-mi mai aduc aminte când și unde, dar știu fără să preget că-n turnul meu de fildeș am zăbovit o vară, două și alte nouăzeci și nouă. Odată aveam străjer de suflet gândul și paza bună mi-a dăruit Cuvântul. La poarta mea au stat și buna cugetare și răbdarea. Avântul meu a fost Porunca, iar îngrădirea mea m-a zălogit cu ruga. A fost demult. Demult. Apoi... nu-mi mai aduc precis aminte nici când, nici unde. A fost de-ajuns ca Raiul să-nmiresmeze Fuga, Taina făcând din chibzuință slugă. A fost atât de lesne să las frâu slobod și atât de orb, uitării. A fost la repezeală, ca pe peronul gării. Am uitat c-a răsărit și Steaua. C-a născut iar ziua, zi după zi, trăind Lumina. Am uitat că s-a-noptat. Și noaptea... Veni noaptea trădării. Eram acolo. Strigam vorbe deșarte. Eu! Eu către Omul! Mult mai târziu mi-am amintit când am născut păcatul. Când am moșit fărădelegea. Când am spălat uitarea fricii. Când lipsa de credință am înfășat-o în poala urii. ... și parcă totuși nu-mi aduc aminte.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate