23 decembrie.
ninge în capitală
sticleții își iau pădurile în spinare
și lupii se prăbușesc în zăpadă.

damian are cancer.
peste cimitir parcă a trecut un an lumină
e-o noapte-n cavouri de strigă.
damian vorbește cu morții.
spre seară îi ascunde sub pături
în lift e deja iarnă.

e ora 22:30
cafeneau își trage cortina
e ora când eminescu se întoarce acasă.
se aude un mozart
o inimă de coțofană ce bate în ceasul de pe perete.
damian își dă duhul pe canapea
se-aruncă în propriul său cimitir.

plouă pe tavane ca și cum câinii ar ieși în stradă să-i ude.
șoselele tac pe pământuri
de parcă ar fi vorbite
s-asculte cinci minute balada.
la birt e căldură.
pe masa afișul, tutunul și-o cană
mai ninge o vreme.

lăutarii târzii scot contrabasul
damian doarme.
e ultima ceață cu morminte pictate
mă opresc în oglindă. îmi fac o fotografie
aștept un capitol
să doarmă, să cânte, să mor.

pe stradă se sinucid vrăbiile.