Pe strazile Marelui Pod trec un infinit de oameni
E locul care separa Pamantul de Alta Viata
Cu totii suntem morti.

Pana si amintirea celori vii ni se pare atat de departe
Pasim grabiti si nu stim unde ne calauzesc luminile
Ne indepartam tot mai mult.

Ochii obosesc in jur si vad atatea culori si miscari
Oameni diferiti si multi alergand spre Vesnicie
Cu talpile goale.

Un orb imi vorbeste despre Dumnezeu si despre Rai
Spune ca acolo s-au intalnit toate minunile de pe Pamant
Inseamna ca e strampt.

O haimana isi lasa pulpele sa se vada si paseste galant
E supta de gat,cu hainele rupte se-ndreapta spre Iad
Sau poate e deghizata.

Un calugar batran face rugaciuni si se inchina pana jos
Jumatate de viata a trait-o in delir,fara chibzuinta
Ucigand oameni.

Vad un copil mic si frumos,cu manutele murdare de ciocolata
Daca traia avea sa fie mare geniu pe Pamant
Sau vanzator la cofetarie.

Clovnii danseaza pe marginile podului ,subrede
Schiteaza zambete largi pana la urechi si le canta nasurile
Dedesubt plang.

O batrana impleteste de zor un pulover de lana, mic
Toata viata a facut pulovere pentru fata ei mult iubita
Care murise la nastere.

Calaul cel mare merge apasat pe pod si priveste in jur
Recunoaste pe toti cei care i-a ucis cu atat de multa cruzime
Incat plangea in fiecare noapte.

Un barbat tanar se opreste si ma priveste tacut si ganditor
Are inima ca un sloi de gheata si inghitind in sec pleaca mai departe
Ma iubise.

Alt barbat ma soarbe cu coada ochilui si-si apleaca fruntea
Am plecat mai departe stiind ca am facut ce trebuia inainte sa mor
I-am spus ca l-am iubit.

Ne dam intalnire a doua zi pe un nor albastru si moale
Sau intr-un cazan cu flacari.