De ce nu-mi zâmbește nimic,
Când mă gândesc la tine,
Parcă și ploaia-i udă,
Parcă și drama doare,
Și-n poezie parcă,
...nu te pot ascunde.
Parcă și ceața este
Adânc adusă din ochii tăi
Să mă dizolve.
Dispar în siluetă,
Și silueta-n ochii-ți,
...și mă gândesc că toamna
Mi-e dată a fi briceagul
Din vârful armei mele.
Eu mă tai singur oare?
Știu...
Încă din prima toamnă.
Și parcă noaptea este
Un idol negăsit
S-atingă varful degetelor mele
Nu poate...cu nisip de stele
Căci ele parcă-n timp se sting,
...ca un chibrit.