poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-11-11 | |
De la Adam și Eva-ncoace
istoria ne-a fost fecundă urmînd războaiele cu pace, durerea cu o fericită undă. Ce suntem noi? cînd galaxii din stele reciproc își smulg, de ce să plîngi,dacă nu știi? De ce să stai, de ce să fugi?! Căci tot ce vezi e prea puțin și totul din antropozofie se schimbă ca și apa-n vin în clipa ce zboară ca vie. Imperceptibili fără seamăn așa suntem în mare parte și totuși, mai rămînem oameni trăind aici, visînd departe. Capcana iluziei ne cheamă și tot sperăm că poate mîine se va schimba ceva, ah mamă, dar nu se face înspre bine. Uitînd că ne-a fost dat de sus un dar divin - Viața noastră! Ca s-o trăim acum, precum Isus Ne-a învațat cu dragoste cerească. Căci altfel riști să nu trăiești iubirea-n forma cea mai pură, de nu-ți iai timp ca să gîndești, să meditezi, să uiți de ură! Azi fiecare clipă are chip de aur, e capodoperă de bucurii senine, deci s-o primim de noi creată, gîndită-adînc de mine și de tine. Și dacă vrei, vezi cît pot face: să lichidezi răul din inimă, oricui să-i faci ce ție-ți place, atunci vei rămîne cu fața senină, plină de iubire, frumoasa de pace.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate