Sub teiul înflorit din streașina turlei
Cânt aritmic slujbe în limba de piatră.
Parfumuri încolțesc la coama fântânii
Toaca mărunțește flori de apă curată.

Tot sap uși de biserici în pietre de râu
Lăuntric împodobindu-mă cu apă puțină.
Și mă-mbrac și mă-nfășor până în brâu,
Din sclipiri mă zidesc iar în lumină.

Smulg cuvinte cărții sfinte din rădăcină.
Până dau de carnea în care s-au scris
Caut mereu în sânge obsedat de țarână
Alergând după împlinirea marelui vis.