ne întâlneam în sala de lectură
deși nu mai aveam încredere în cărți

eram mai frumoși decât ele
și ne spuneam prin aerul deja respirat
cuvinte cu miresme de iarbă

ascultam marea
strigându-ne pe nume prin pereți
și atingeam cu buze amare
hotarul ferestrelor
prin care rochia ta albă
răsărea în amurg

noaptea
pe când noi mai rătăceam pe alei
dintr-un enorm tratat despre sublim
ieșeau îngeri cumpliți
încercând, ore-n șir, să imite
îmbrățișarea de-o clipă a palmelor noastre