Geamul pe zi ce trece e tot mai decolorat,
parcă cineva l-ar spăla pe-ascuns, pe dinafară.
Sau poate l-au deocheat privirile
atât de multe în ultima vreme ?

Au început să mă întristeze frunzele ...
De căderea lor ma tem.
Mi-e teama de copacii goi,
ca și cum s-ar dezbrăca pe timpul ăsta rece să facă baie,
o baie de zăpadă.

Mai ieri băteau în geam ritmurile toamnei,
astăzi acoperă gleznele copacilor;
ce păcat, ce păcat că frunzele mor exact când începe toamna.

Și geamul ăsta afurisit ...
O să-l spăl și pe dinăuntru
până la primăvară, până la cea mai apropiată primăvară ...