poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-11-04 | |
Niciodata n-am fost crezuta,
de ce sa-mi mai pese? minciuni in fiecare zi, intorceam privirea sa ma feresc de monstrii. Cafea rece la micul-dejun tigari ieftine la pranz lacrimi arzatoare ca cina, asa mi-am gasit sfarsitul. Prea obosita sa mai lupt, prea scarbita sa-mi pese, nenorociri la fiecare pas, doar stau deoparte si privesc... ma bucur de spectacolul vietii, teatru al tragediei, totul sfarseste-n lacrimi. nimic mai mult decat speranta spulberata, ziua ce-a trecut a mai invins o carte. Urandu-si propria existenta, oamenii se izoleaza uitandu-se peste umar sa vada moartea unuia. Regatul lui Satan se naste-n fata mea, inlocuind lumea damnata ce-o stiam imagini oribile mi-apar in oglinda Demoni dansand cu mortii vii. Noaptea aduce cu ea negrele mele viziuni, viitorul nu e asa cum ti-ai imaginat. Omule, bucura-te de creatia ta ai vrut sa devii zeu, credeai ca ei pot doar distruge Tu, cel ce stai in fata mea acum, de propria dorinta vei fi distrus. Oameni, monstrii prin simpla natura nu va plangeti durerea, nu mai aveti Timp creaturi mizere, purificarea a-nceput!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate