poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 979 .



Omul clepsidra
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [chinezoaik ]

2009-11-04  |     | 



M-au închis în cotul omului-clepsidră!
Zăbrelele lui îmi acoperă inima și nu pot simți.
Ceasul meu de la mână mă privește cu o invidie
Dureros de înspăimântătoare.
Omul-clepsidră are o suliță din fier înroșit,
Precum un mare războinic al lumii
Și ochelari de soare nebiodegradabili.
Cotul omului-clepsidră seamănă cu un coridor lung
Al unui teatru, o expoziție de prost gust, cu mii de măști
Dichisite, parfumate.
E întunecos și frig așa cum numai frica poate fi.
El înghite tot ce vede-n cale și tot ce îi este poftă :
Rochițe roșii purtate de vânt, prăjitură cu mere,
Până și lacul acela cu stufăriș.
Aici, e un amestec de viață multicoloră,
Un paradox sentimental tulburător.

Ceasul meu îmi spune mereu că trebuie să evadez,
Altfel cotul omului-clepsidră îmi va confisca toate simțurile
Și nu voi mai putea trăi cu adevărat.
Cotul acesta e visul oricărui ceas din lume,
Te face să fii permanent vesel și tânăr ca frunza de brad.
Omul- clepsidră își face siesta în fiecare zi, la ora 0 și 0 minute,
Pe strada Norii de catifea, sorbindu-și cafeaua,
În timp ce-și fumează trabucul,
Lumea crede că este ceață.
E de un comic imens acest personaj, întrucât,
Recent, i-a fost poftă de un pește balon.

A treia zi, la ora 0 și 0 minute, peștele balon
s-a sinucis de dor și necunoscut, și a făcut bum !
perforând omului-clepsidră un por de piele.
Ceasul meu cu strigăte mari de luptă- hai ! pe el !-
mi-a ordondat să ne strecurăm pe acolo.
Săturați de atâta viață fără timp, ne-am ascuțit ochii de fiară,
Și-am sfârtecat cotul pentru a putea ieși.



-Aș vrea o bucată de om clepsidră!
Iar eu mă uitam înnegurată la el, apoi la nori,
Apoi la ceața deasă ce se lăsase pe blocuri.
-De ce nu m-ai lăsat să fiu nemuritor ?
zbieră la mine ceasul ca o bombă atomică.
Iar eu mă uitam înnegurată la el, apoi la nori,
Apoi la ceața deasă ce se ridica, acum, de pe blocuri.



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!