priveste-mi doar o clipa ochii si sterge-mi lacrima din ei,
iar vantul nu-l lasa sa-mi fure parfumul florilor de tei,
strange-mi cuvintele in zambet si fa-l scapat prin univers.
sa-nlocuiasca curcubeul ce vraja ploilor l-a sters.

aduti aminte ca sub pleoape te-am adunat din nopti pustii,
fara sa stiu daca vreodata, ma vei ascunde-n nostalgii
si-n tot acest placut spectacol in care-actorii suntem noi,
sa repetam ultimul act cand visele se-mpart la doi.

atinge-mi ca din intamplare, suspinul ratacit in piept
si nu te-ndeparta de ganduri fara sa-mi spui unde s-astept,
sa vina vantul sa-ti sarute pe umeri parul despletit
cand soaptele pierdute-n iarba, in noaptea mea s-au ratacit.

fii langa mine cand tacerea ma va striga de nicaieri,
facandu-ma sa-mi fie teama ca maine nu va fi ca ieri,
din departarea ta-mplteste-mi franghia viselor tarzii
si nu pleca cu-aceeasi fluturi, spre umbre vechi,caramizii.