poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-11-03 | | Înscris în bibliotecă de Dîrzu Andrei-Ovidiu
A-nțpenit c-un șold zdrelit...Dar cât a
stat așa, nu știe...Simte cald în spate, nu-i pare rău, din tot, decât atâta: că la apel, în seara asta, o să lipsească poate... În pieptul brun, el rumegă tristețe cu glomotog de sânge sau tutun, când vrea să mearga-l trage - căpcăun - pământu-n jos, dușman pe tinerețe. Prin sânul rupt îi curge că latura bolboroseala grea de lapoviță, i-au desenat trei râuri cu altiță. ieri, schijele, pe fața cu cianura. În somn el vede limpede cum crește iar țara blândă cu miros de munte, o vadră de necaz l-a șters pe frunte și-a vrut să-l scuipe-obuzul între dește. Își pipăie prin noapte carabina, sărută baioneta albă ca pe-o soră și-ncearcă singur, ridicat în oră, să-și sprijine de pușca lui tulpina. Dar prăbușit în clisă ori în veac, cu ceru-n brațe, mare cât o noapte, adoarme pe-un maidan de stele coapte sub coviltirul cerului sărac.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate