poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-11-01 | |
Marea ta
Ovidiu, tu adulat, dar și nefericit exilat, Pe acest pământ, pe care n-ai visat, S-ajungi, înconjurat de-o lume barbară, Îmbrăcată uneori, în haine din piele de fiară Tu, aici ți-ai plâns tristețile, În nopțile și-n diminețile Din iernile lungi, Ce aduceau lângă geamul tău; Aprigul vânt cu omătul cel greu Ce te împiedecau să ajungi, La malul mării Și să privești în largul zării, De unde ai venit, Pentru un timp neștiut, neîmplinit La o poruncă augustă, Ce te-a aruncat, lângă această margine de pustă. Aici ai auzit uneori, Doar țipătul pescărușilor, ce-ți dădeau fiori, Care adeseori, și ei cad, În această mare fără fund, fără vad Și mor Și ei c-un dor; De-a mai privi odată: O altă mare, mai frumoasă și mai puțin învolburată, Ce poate era și marea ta! Pe care n-o puteai uita Și pe care cândva o priveai Iar cu valurile ei te mângâiai Și ea era o frumoasă mare albastră Ca petalele unei flori dintr-o glastră Ea era marea ta și-a voastră, o mare romană, Marea Mediterană.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate