Istorioara prezentată în versurile următoare,
Dac-o veți trăi aievea, este pură întâmplare.
Cică un român, odată, opri un vecin țigan
Și-i spuse că puradeii par nespălați de un an.

Þiganul a suportat vestea cu o mare demnitate,
I-a rostit ceva de mamă, de tată și de un frate,
L-a scuipat între sprâncene, spatele el i-a întors
Aplecându-se de parcă ar fi căutat ceva pe jos.

Ajungând la casa lui, strigă îndată, „adunarea”!
Când sosiră puradeii nu mică i-a fost mirarea:
Unul mai soios ca altul, mai să nu-i deosebească,
Nu putea întrezări nuanța lor, cea strămoșească.

- Pirando, să hotărâm, că nu mai suport observații,
Ne apucăm să-i spălăm, ori mai bine facem alții?
Iași 11 ianuarie 2009