Îți scriu dintr-un sfârșit de toamnă,
Și un început de iarnă...
Scriu din a toamnei măiestrie,
Din prea cunoscuta ei mândrie.
Ploile, frunzele, toate dispar,
Iarna, fantome de nea apar.
Stele căzute-n vârf de brad,
Îngeri, agățați în gard.
Toamna-i destul de blândă,
Nu ca iarna, așa cruntă.
Vantu' aspru când mai suflă,
Puțini sunt care triumfă.
Toamna, vantu-i puțin mai moale,
El răsuflă, frunzele să le coboare...