Cum macină moara de piatră
Și de-o vezi în oglinda ciudată,
În sân să îți scuipi de trei ori!
De te miri, de te-nchini,
Ea macină flori.

De te miri, de te-nchini, pe-nserat
De parcă și luna o soarbe din sat,
Pe zdrențe să scuipi de trei ori
De vrajă ferită,
Căci macină flori.

De vrajă ferită în taină
Iar din lâna de flori ca o haină,
Tu pe moară să scuipi de trei ori,
S-o păzești, căci e toamna
Ce macină flori.