Prin văzduhul străbătut de-a soarelui raze
Plutește încă roua de pe-a teiului frunze
Lângă tulpina acestuia în străluciri de topaze
Un prinț murmură din buze:

”Dacă lumea pe tavă să ți-o dau tu îmi ceri
Atunci las' pe mine să vezi de ce-s în stare
Să trăim ca în Rai, să fim ca doi îngeri
Căci focul mă chinuie din ce în ce mai tare!”

Și-n declarații ce pot sta-n picioare
Până diseară prințu-o ținu
Și-apoi toată noaptea câtă-i de mare
În vise cu prințesa el se văzu.

Dar trecu noaptea ca o secundă
”Pe-unde o fi Emmy?”, el se gândi
De meci se termină și-a doua rundă
O idee-i veni că-ncepu a zâmbi...

.....................................................

Cu Emmy se-ntâlnise, era în al nouălea cer
Sângele-i fierbea ca un vulcan în vene
Dar un cuvânt n-a scos... ea mergea lejer
L-a salutat și a plecat alene.

Aceeași scenetă zilnic se repeta
Durerea din inimă Tony n-o mai suporta
Totuși, își va da poate seama
Din scrisorile ce-i veneau de-a valma

Că prințul ca pe-o zeiță o adora
Și ea mai că în seamă nu îl băga?
Zilele de toamnă și codrii de aramă
Îi clădi prințului o nouă panoramă

De-atâtea suferințe și-atâta deznădejde
Porni-al nostru prințișor acu' prins în mreje
Se duse, se tot duse... dar unde nimeri?
În lacul cel adânc acum se zvârcoli...

Adio prințișor, adio-a mea prințesă
Și fie ca a ta viață cu bucurie să se țesă
Dacă în viața reală n-ai stat printre noi
Atunci poate că ne-om întâlni în cea de Apoi!

Poate a ta regină mai mult te-o iubi
Și toate greutățile de tine s-or feri.
Acuma bate luna direct în geamul meu
Mi te aduc aminte prințișorul meu!