Dă-mi mâna ta, lângă a mea s-o simt,
Dă-mi glasul tău, glasul tău vestit,
Ca pe mâna ta iubire să-ți împletesc
Iar glasul tău în cutie să-l păstrez.
Și de nu mai vrei vreodată să mă privești,
Eu deschid cutia, măcar să îmi vorbești.

Dă-mi îmbrățișarea, una caldă,
Dă-mi iubirea ta, căci a mea rabdă.
Cu îmbrățișarea îmi voi petrece restul nopții,
Iubirea ta va fi ca cea a morții.
Căci atunci când abis de iubire eu îmi voi dori,
Tu îmi vei da un lac de lacrimi cenușii.

Dă-mi ce vrei să-mi dai
Dar nu să mă și doară,
Căci darul tău va fi
Un vis frumos de vară!