poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-10-21 | |
Stau rezemat pe margine de drum
In jurul meu iarba-i tacuta, Si parca nimeni nu mai e acum Si parca nimeni nu ma mai asculta. Si totusi drumul are sens Si totusi duce undeva, Eu stau in iarba si absent, Nu mai gasesc cararea mea. E totul simplu, nu e greu Dar mintea-mi nu ma mai asculta, Ea face tot de capul ei Eu nu mai stiu, iar iarba-i muta. Pe drum se plimba oameni multi Fie ca-s buni , fie ca-s rai, Eu ii privesc plin de dispret Si totusi, ei sint cei pe drum. Ma cred prea mare si nu sint Ma cred ce poate nu mai sint, Si totusi drumul este plin Si totusi, eu nu sint pe drum. Privesc in jurul meu e gol Nimic nu este cum ar fi, Ma zvircolesc sa ies pe drum Dar eu, nu-s eu, eu nu mai sint. Iar iarba-i muta si as vrea Macar cu ea sa pot vorbi, Sa ma-nteleaga macar ea Sa ma aduca iar pe drum. Eu stau pe margine de drum E noapte, oameni nu mai sint, Sint tot in sant, tot n-am raspuns Pe unde-i drumul meu cel bun. Si totusi plin de aroganta Si de mindrie fara rost, Eu cred ca cei ce dusi sint insa, Tot ei,eu cred, ca sint cei prosti.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate