stau ploștită
într-o bancă scorojită
de alți studenți ... și de vremuri
adorm
o oră în banca mea și-aud
pe-un sec fundal ecoul
ce provine de la un buldozer...
aci' ne turuie un prof'
și visul meu alunecă spre-o popă
o popă cîștigător... din poker-ul jucat aseară
nu există formă pentru ochii mei întredeschiși...
realitate nu e ... și nici vis
căci printre căscături și rînduri
am tras și eu de păr
o strofă

*versuri albe adormite-n plictiseala civilizației europene...