Mă creezi ca pe-o artă cu fiecare cuvânt
Pe care-l rostești.
Îți fluturi pensula în vânt
Și mă amețești.

În brațele tale mă simt acum ca o frescă
Pe tencuiala umedă.
Îți apar ca o capodoperă imensă,
Dar cu valoare nulă.

Mă cureți, m-aranjezi și mă ornezi
Cu-al tău stilet
Și-n fiecare clipă-n mine vezi
Un nou bilet.

Biletul tău de dus către visare veșnică
Lăsându-mă-n deprindere.
Te-ndrepți cântând către o lume sferică
Ce nu are deschidere.