în dimineața asta am să pierd un miros al nimănui
venele mele s-au copt, nu mă încap
mă strânge sângele
a venit clipa, știu,
se va trânti ușa pe tâmplele mele
nu va mai fi nimic
trecătorii cuminți,
fără lămpi, doar însingurarea în mâinile lor
ca o toartă
aș fi vrut să visez pentru încă o viață
dar este imposibil să fim
repetai
sângele nostru s-a copt
sângele nostru revarsă
există citadele de jur împrejur
nu ne vom recăpăta mirosul
ne vom extirpa
suntem iubiții care trebuiau să fie
noi am fi zidit un lăcaș
pentru cei ce așteaptă trăind
unul în urma celuilalt.