Unui oarecare Ion, din ce sat nu mai rețin,
S-a făcut ca într-o zi să-i moară tata puțin.
Si pentru ca durerea să fie lui Ion mai tare,
La prăvălia lui Ițic i-a lăsat o datorie mare.

După ce la îngropat, precum datina locală,
A mers pe la Ițic zicându-i cu multă sfială:
- Bade Ițic, tata, de-a lungul mai multor ani,
S-a îndatorat la matale cu o sumă de bani.

Nu-s bogat dar am adus acum o mică parte,
Urmând ca diferența, s-o achit în câteva rate.
- Bravo Ioane, sănătate, zile multe să trăiești,
Gospodar a fost taică-tu, gospodar și tu ești!

Ca un bun român, Ion, respectând tradiția,
Timp de trei sau patru ani a călcat condiția.
Ițic, pe uliță, s-a întâmplat de s-a întâlnit
Cu Ion și-i zise, nici o rată nu ai mai plătit.

- Bade Ițic, am avut și eu nevoi nenumărate
Dar promit să mă achit curând de acele rate.
- Ioane, așa cum te știu, cred mai curând că nu,
Căci un hoț a fost taică-tu, un hoț ești și tu!
Iași 25 decembrie 2007