poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-10-08 | |
După osteneala celor nouă apucături de piatră Serafim a înțeles că nimeni există. Și-a sumes mânecile a privit în ochiul apei a văzut un chip a tresărit a privit temător în de-a dreapta apoi a umezit chipul văzut
era el în numele apei- Vine secetă și se coboară îngerul vita obosește în goana câmpului se aprind focuri iese lumea la poartă- Încotro Doamne? Cel mai înalt munte era în depărtarea sinelui.Urca Serafim pe ață urca și suspina bătea cu degetele aerul și din bătaia de aer a ieșit lumină Serafim era urcat muntelui de acolo omul se vedea mic și mai scund sufletul - Unde mergi mă? striga nimeni din urmă și era frig cu atât mai frig și mai uitat înapoi era privind Serafim în timp de urcare Din soarele zilei curgea o lacrimă una mare și din aceasta încă una mai mică parcă lacrima de botez despre care auzise Serafim de șapte din șapte coloane Sta ghemuit și înfuleca din iarba apusului era flămând Serafim sta ghemuit în așteptare de gânduri încotro să meargă în zori singur nu era bine... în casă de om... tot singur ...în strigarea de sfinți nici atât ....nicicum și niciunde Nu paserea cântă înalt ci Domnul scutură aripi Încotro Serafime?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate