poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-10-08 | |
Prea târziu...
când umbra pe zid face ochi și-ntr-unul din ochi e o fiară la pândă deja e târziu e prea târziu și atunci când ai treizeci de ani și fierea din lume îți lasă o dungă fierbinte pe față când șarpele te-alintă printre dinți și chipul lui îți aduce aminte de prietenul atent ca un câine căruia i-ai povestit, zi de zi, viața ta căci lumea a fost și-a rămas doar o casă cu luminile stinse pe un mal de cenușă în vreme ce noi, aplecați în tăcere peste ziarele sfâșiate pe masă, așteptăm fericiți să ne lumineze din nou rugul fratelui nostru așezat în genunchi în spatele sticlei de lampă Scurt metraj coloană sonoră : vântul nevăzut / șoaptele / pașii / clinchetul dinților atinși în timpul sărutului - glas de femeie : mai binele ne pândește la fiece colț. treceți strada pe verde. cumpărați indulgențe. proiecție mută : chipul Lui destrămându-se-n ceață ca o umbră pe ziduri și flacăra cu picioare de ceară dansând pe felia de pâine care, înainte de a se topi și reface în carne, a luat chipul seducător al destinului. preventiv, fă-ți o cruce cu limba în ceruri! aleargă-n genunchi! pune banu-n cutie! insert în alb-negru : NU SE IESE DIN RÂND ! în cabina de montaj, la subsol, mâinile Tale sublime - două patinatoare oarbe pe gheața subțire de la marginea lumii - amestecă, decupează, exclud și lipesc, alunecând la-ntâmplare pe poze... Mănușă și pentru că somnul rațiunii zămislește monștri, dintre nenumăratele moduri de a vorbi despre starea de grație în cunoștință de cauză - certum est quia impossibile est - mi s-a sugerat relatarea exactă drept pentru care, știind că prea multa solemnitate, în loc de surâs, poate-aduce pe lume un rânjet, declar: o plasă de nervi sunt la vârsta pe care o merit, căutând pe cont propriu cele o mie de gesturi patetice dintr-un vers genial, dar, mereu și mereu, se naște, asemenea mie, același poem ipocrit - o repetabilă mănușă din carne și sânge peste spaima de moarte
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate