poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-10-07 | |
Ion și Maria, de cum s-au cununat,
Au gândit că-i bine să facă un băiat, Care, le va fi cu vremea un bun ajutor Si apoi o să ajungă chiar moștenitor. Numai că deja vreo trei ani trecură Si tot dânșii singuri erau în bătătură. Ion s-a înarmat însă cu multă răbdare, Sperând să trăiască el ceasul cel mare. Rupt de oboseală când s-a întors odată, O găsi pe Maria, acasă, foarte supărată. Fața-i trandafirie devenise acum lividă Si, din vorbă în vorbă, spuse că-i gravidă. Uită sărmanul oboseala de atâta bucurie, Că în sfârșit și el tată curând avea să fie. Iar draga lui Marie va fi o iubită mamă. Până la soroc o va ocroti, de bună seamă. Mariei i-a sosit ziua când urma să nască, Cu flori s-a dus Ion, fiul să-și cunoască. Pentru că Maria a născut cu adevărat Un băiat frumos cum dânsul și-a visat. Găsi Ion salonul unde Maria avea patul Si-o întrebă iute, cu cine seamănă băiatul? Îi întoarse Maria o privire, așa, ca la proști: - Geaba-ți spun Ioane, fiindcă nu-l cunoști. 16 octombrie 2007
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate