O chiriașă, odată, a întrebat mirată,
Dece gazda cu lemne nu-i asigurată?
Pentru că la ușă curând iarna bate,
Ș-apoi la pădure nu mai poți răzbate.

- Ai tu în magazie rezerve de mangal?
- Nu domniță dragă, am un papagal.
El de ani de zile când îi dau de știre,
Știe să-mi asigure sursa de încălzire.

Cum văd că vecinul lemnele despică,
De picior papagalul leg c-o sforicică
Și apoi cu blândețe îl iau subsuoară,
Îmi leg sfoara de deget, ies cu el afară,

Las pasărea pe gardul care ne desparte,
Eu doar mă ascund, pe acolo, aproape.
Când prind momentul trag un pic de ață.
Să vezi papagalul cum de vecin s-agață.

Fără pauză îi turuie, zeci de înjurături,
Poate să reziste de luni până miercuri.
In timpul acesta, omul, enervat pe semne,
Zvârle în papagal cam un car de lemne.

Nu s-a întâmplat odată să-l fi nimerit,
Fiindcă năzdrăvanul e foarte iscusit.
Eu doar am de grijă să le stivuiesc,
Cam vreo patru zile, altfel, obosesc.
Iași 25 septembrie 2007