îi ies din mânecă
vagoane de tramvai

a crescut acolo
ca un păr la subraț

dimineața zici că este un clește
cu pete de psoriazis pe mânere
seara un clovn cu nuci mari
în loc de nasturi

toate burlanele din oraș
sunt îndreptate spre capul lui
ceea ce îi dă tot dreptul
să se creadă un fel de rege
neîntors din cheiță

odată mi s-a făcut milă de el
i-am lăsat ușa deschisă la un fir de iarbă
toată noaptea a fost furtună
copacii mașinile băncile oamenii casele
toate parcă erau într-un blender

_ - _

locuiește într-o fântână
ajutând oamenii
să ia cât mai multă apă în găleată
și tinându-le de urât
celor care mai cad acolo

unuia i-a arătat chiar un munte de monede din aur
sub care ar fi moaștele unui rege
cu o coroană veștejită

scoate capul afară din când în când
doar ca să vadă
dacă a revenit sfârșitul lumii

_ - _

are câte un pinten pentru fiecare respirație
din viață

nu fumează țigări
fumează nopți în care și-a învelit iubita
una cu ochii unei dame de cupă

e înalt și fascinant ca o lumină de lanternă în noapte

pentru el
firele de iarbă sunt tot un fel de blocuri
așa că nu le calcă
zboară deasupra lor
dacă l-ai întreba
ți-ar spune că este pelerina lui dumnezeu

_ - _

locuiește în caleidoscopul unui copil de trei ani

când se uită
copilul îl găsește mereu
zbenguindu-se
gata să asculte noutăți
să i se povestească despre umbrelă
și marile plimbări la magazinul din colț

are genunchii mereu în alt loc
și capul îi ia diferite forme

copilul l-a botezat plastilină
dar când i-a povestit despre mirosul plastilinei
l-a rugat să îl schimbe
și cum se consideră un foc prins între lentile
i-a zis copilului să îl strige
chibrit

când copilul nu se uită
se chircește
genunchii îi intră prin peipt
și i se-nfig în lună
ai zice că este un cavaler
cu lance
oprit să se odihnească

când altcineva se uită prin caleidoscop
se scurge în ochii lui
și așteaptă ca altcinevaul
să se plictisească
făcând chiar să îi lăcrimeze ochii dacă este nevoie

_ - _

el este mai mult decât aceste două litere

are pielea granulată
semn că a crescut între răgete de lei

lucrurile lui
sunt ca niște versuri din tatăl nostru
nu le schimbă niciodată
este mereu uimit de ele
găsindu-le tot timpul
un alt unghi din care nu le-a privit

este hipo când vine vorba de zi vară nisip
cu toate astea este primul om descoperit zilnic
de razele soarelui

pentru el durerile
sunt ca niște sunete de trompete
ale unor îngeri agățați de treptele unei scări

are mulți ochi
speră că
până va muri să ajungă să îi deschidă pe toți