o iarnă adâncă și aspră
îmi bate sub geană
cu calde priviri
ce îmi dezgheață
din ochiu-mi izvoare

pe câmpuri de flori
cu umede tresăriri de rouă
o mângâiere se rupe în două
una spre mine și alta spre tine

e bine. blajină privire
din timp revenită
sub cearcăn privită
de cearcăn

peste toate, tu,
în vise,
tu, permanent
știi să așezi cuvintele
și să le redai viața
cu o privire

să le pictezi în culoare
și să le mângâi durerea
ca o noapte
neuitată de suflet.