Nimic concret...
Aduceri aminte că
Am fost sclavă.
Da, am fost sclava iubirii
La care am râvnit
- Precum pisicul la castronul cu lapte dulce
Lăsat pe-un colț de masă, în bucătărie
Dar luptându-se cu neputința de a ajunge
...era rănit
Dar încă râvnește... -
Și nici eu nu am renunțat!
Acest sentiment -in-uman ?!
M-a răpit,
M-a îngenunchiat
Și am plâns, și mi-am rănit genunchii
Ca și când pe coji de nucă mă aflam.
A curs puțin sânge
Dar, ciudat: am simțit un tremur,
Un fior ce mi-a străbătut intreg corp:
De la degetul mic de la piciorul stâng
Urcând înspre gambe, coapse, fese, pântec,
nuri, gât, buze și
S-a oprit... la lobul urechii
Ah... de asta nu-mi pare rău că am fost sclava ei
A iubirii.
...
Am zis am fost? Sunt...
Trăiesc, vibrez, simt și mă dăruiesc.