Ce drăguțe ele,
Își lasă dosurile torturate,
Doar pentru a sta în brațele bicicliștilor,
Se lasă udate,
Doar de a le face visătorilor plăcerea de a se plimba prin ploaie,
Își tocesc călcâiele,
Pentru-a le face pe plac călătorilor,
Stau îngrozite pe scaunul din dreapta,
Prefăcându-se că le place viteza,
Aplaudă amuțite
Când chitariștii își încheie scârțâitul
Și se-nroșesc căzând pe gânduri,
Făcându-le poeților pe plac.
Ele, dragele...