Nici măcar nu vei ști,
dragule,
unde încep frământările mele
și ce nume au.
Mâinile tale mari și nerăbdătoare
frământă pacea sufletului meu
chiar și atunci când dorm neclintite.

Aproape ghicisem ce visezi
și cine ți-a construit toate durerile
în timp ce respirația ta
învăluia tăcerea nopții.

Ți-am privit toată noaptea
somnul senin de copil nou născut,
de teamă să nu te pierd
în timp ce dorm...

Când în zori,
pe neașteptate te-ai întors și m-ai privit,
mi-am dorit doar
să mă închizi între pleoapele tale
pentru totdeauna...