poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-09-13 | |
Pe neasteptate, intr-o zi,
Eu ma trezii In mine cu dorinta arzatoare Sa ma cufund, din nou, In ceata si uitare, In streasnica visare, Ce mi-o ofera Pulberea de diamant. Si simt nevoia sa nu mai stiu De mine, de nimeni si nimic Sa ma las prada fiorului adanc, Matasii albe, ce trupul mi-a acoperit. In mine moare incet Taria de a lupta. Ma zbat, si vreau sa scap Din panza grea Ce mi-a tesut-o, Otravitorul, alb paianjen. Incerc ca sa raman constient de sine, Si in intunecta zare Eu o lumina vreau sa vad. O poarta de scapare Din negrul vis Ce viata mea a devenit. Vreau sa vad cum creste-n mine Vointa de a lupta Sa ma impotrivesc din nou Acestei boli ce m-a cuprins. Si de atatea ori, Am incercat zadarnic sa renunt La albul fum ce m-a invaluit Intunecandu-mi judecata, Incat nici nu mai stiu De unde sa incep, si ce sa fac, Sa ma trezesc. Ma simt atat de singur, Cu toate ca in jurul meu E plina viata. O! Blestemat sa fiu Pentru aceasta vina Fata de mine, Caci imi bat joc de viata mea, De tot trecutul, si prezentul, Si ce va fi in viitor. Si totusi cred, Speranta ca exista Si de voiesc o mana sa intind, Si ajutor ca sa primesc, Voi reusi. Caci singur, omul este slab Si greu imi e Sa-nfaptuiesc ce imi doresc. Dar impreuna, prin prietenie Si iubire, Nimic nu e de neatins.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate