Eu stau din ploaie,... picătură, de alge și-n strigătul lor,... respir usor un nor de lacrimi... și bruma, obrajilor tăi,... goi... Mă chiamă în el, aburul,... ochilor săi plini,... și nu mă îndeamnă să mă transform în gustul lor viu,... Mai bine o crustă din razale soarelui, să ajung o sclipire din rouă,... ca o stea pe cerul lin,... de deasupra să ploua,... un singur suvoi îmi curge din lacrimă,... nemărginirea călătoare,... ca o stea căzătoare,... mă ridică inima ta,... mă coboară pleoapele tale cind ferestre deschid,... sufletului aripi să zboare,... Stau usor,... și ridic,... dintre palmele goale,... doar un înger,... doar un pic mai usor,... prins între penele sale,... așteptind dintr-o mare,... un suspin de adinc,... și vulturi,... gata să zboare,... Iți întind dintr-o mână,... doar focul,... zămislit din pămint,... pentru pântecul tău,... dăruind privirilor,... mirarea,... semn că ești tu,... glasul său,... dor,... amețitor!...