Era târziu când lacrima-ncetase
Să mai bată...
Tu mă priveai
Cu ochi de sticlă-ndoliată...

Oh, ce târziu
Inima-mi spunea
Că n-ai scăpare
Și că iubirea mea
Te nimicise, Soare.

În mine tu mureai,
În lacrima-mi de sânge
Te omoram încet
Eu...fata care plânge.

De-atâta suferință
Azilul mă așteaptă
O lacrimă dorință
Un suflet fără viață
Un vis răscumpărare
O fată care moare
În brațe mult prea triste
Să fie și amare

Trăiam un vis ferice?
Nu, doar ne amăgeam...
Iubirea nu-i plăcere
E mult mai...ALTCEVA.