Nori de îngeri pe cer,
Coborau a mirosi un ghiocel.
În aer se atingeau și foșneau
Pentru a ateriza pe o petală,
Aproape că plângeau.
Erau încă departe de "aeroport",
Ei erau supuși unui mare efort.
Conform spuselor, ghioceii aduc primăvara,
La fel cum și cazutul frunzelor, aduce toamna.
O primăvară întreagă au avut în ei acest țel,
Notat de mine într-un carnețel.
Eram cazat la o cameră de hotel, când
Stolu' de îngeri s-a împiedicat, de toamna de oțel.
Căzuți pe pământ, pentru ei pământul fiind un mormânt,
Erau transpirați, lacrimile li se înclinau,
Se legănau și pur și simplu cădeau și se spărgeau.
I-am luat pe un șervețel, și i-am vărsat la mine-n portofel,
Așteptând și eu cu nerăbdare acum, parfumatul ghiocel...