De astăzi, ironia îți poartă chipul
Iar iubirea nu mai are glasul tău;
Ai lăsat în urma-ți, numai timpul,
Căci și el,ca noi,are sfârșitul său.

De astăzi,ochii tăi sunt ochii lumii
Iar vorba ta-i pe înțelesul tuturor,
Răceala-ți stă în umbra brumii,
Căldura ta-i conștiința lui Amor.

Și mi-ai cântat cu o mie de cuvinte
Și mi-ai vorbit cu o sută de priviri
Dar la ce bun,când inima nu simte
Te-am metamorfozat în amintiri.

De mâine,va fi altul să mă poarte,
Pe culmile cutreierate iar si iar,
Piscul visat drumuri desparte
Când muntele a devenit calvar.

De mâine,un stejar iți va lua locul,
Tu, păpădie sădita în voia sorții...
Cum să trișezi când ăsta-i jocul,
Când toți jucăm de frica morții.

Și te-am iubit cu riscul de a pierde
Și te-am pierdut pentru c-am vrut,
Iar ce-am avut până și cerul crede
C-a fost pierdut...cum a început.