Resurse umane ( artiștii României)

Artiștii-s resurse umane,
Tărâmuri: scene și ecrane.
Aici nu-i cum mereu reiese,
C-artistele-s bucătărese.

De le privești într-o clipită,
Sunt numai Vip-uri de elită.
Că talentul nu le lasă,
Fac divertisment de clasă.

Stochez în bancă în direct,
Culeg date pe internet.
Nici un artist, sau o artistă,
Nu are rubrică-n revistă.

Relații ( de cooperare)

Le convoc pe asistente,
Prezente eminamente.
Le fac texte și pretexte,
Bune de îmi zic maestre.

Cu onoare și cu stimă,
Am muze mici și muze mari.
Șefi de ritm ,dar și de rimă,
Ca-ntr-un taraf de lăutari.

Am atâtea asistente,
Cele mai selecte muze.
Strâmbelor le pun ventuze,
Cele mai cuminți subrete.

Diviziunea muncii artistice.

Facem artă pentru artă,
În doctrină consacrată.
Nu accept artă haină,
Lipsită de disciplină.

Chiar în arta oarecare
Una-i personalizare,
Alta-i polinuanțare,
Uneori exorcizare.

Ca șef coordonator
Le dau spirit și umor.
Multe tone de-ajutor,
Totdeauna până mor.

Mai am muze pitice,
Cu nuanță critică.
Au ținte artistice,
Cu sau fără mimică.

Prețul succesului

Am muze împerecheate,
Duc lipsă de rime plate.
Toată lumea bine știe,
Dau chirie sau simbrie.

Muza mea cea optimistă
Nu este protagonistă.
N-are fler, nu-i un mister,
M-acuză de adulter.

Ea m-a pus pe jar deodată,
M-a chemat în judecată.
Și-a pus martor o surată,
Ce a fost exorcizată.