De tine nu am spus nimic,
Sunt vinovat, n-am ce să zic.
Da-n “cronici” nu ai fost absent,
Și-n suflet te-am ținut prezent.

Se știe țelul tău suprem,
Erai și ești artist boem.
N-ai fugit nici după bani,
Și te-ai mulțumit cu fani.

Divelor decorative,
Le-ai fost sincer până sus.
Totdeauna tu le-ai spus,
De amoruri fugitive.

Ai iubit și o subretă,
Cu stăpân in Pieptănari.
Și-o divă la operetă,
Te-a iubit fără dolari.

Profa de conservator,
Te-a prins soțul fără gât.
El te-a prins un pic de păr,
Þi-a rupt nasul, și…atât!

Doamna judecătoare,
Ce fu șefă de penal.
A fost un amor fatal,
Dar n-a fost un caz banal.

Multe tinere studente,
Găzduite de moșnegi,
Iți poartă resentimente
Că n-ai vrut să le-nțelegi.

Te-a iubit și-o coană mare,
Ce-avea soțul la bulău.
Þi-a făcut un plictis mare,
Și de timp iți pare rău.

Și-o sfântă călugăriță,
Ai avut în palmares.
Ea era o diavoliță,
Făcea sex și fără stress.

Ai iubit și-o securistă,
Cu aplombu-i evident.
Avea față de artistă,
Azi, artistă-n Parlament.

Atunci erai mereu șocat,
Reflectai in disperare:
“Artistul e de cumpărat,
Dragostea e de vânzare?”

Azi cu fruntea ridicată,
Aștepți lung, fără ocol.
Zâna bună nu-și arată,
Măreția de simbol.

N-ai vedenii pesimiste,
Și mai crezi in clar de lună.
Vino pe pământ magistre,
Vezi că totu-i o minciună.

Două bunicuțe triste,
Ce au grije de doi plozi,
Resemnate, pesimiste,
Cântă:”Câinii vagabonzi”.

Acuma de sărbători
Când deschide una ușa,
Cântă de iți dă fiori,
Melodia ta: ”Păpușa”.

Două dive cam mărunte
Murmură de multe ori,
Și cu nostalgii trecute,
Repetă: ”Câmpul cu flori”.

Epilog.
A ta muzică sublimă,
E lipsită de păcate.
Demnă e ca o regină,
Merge in eternitate.

Mihaită, nu te teme,
Strofa mea te ține sus.
Șarmul tău nu a apus,
Eu te-am prins azi in catrene.

*Cronici: cele 38 de registre care
constituie baza mea de date din care-mi
proiectez catrenele pentru Vip-uri.